Strangerea mainilor este o mostenire straveche.Cand triburile primitive se intalneau prieteneste,isi tineau bratele departe de corp,cu palmele la vedere,ca sa arate ca nu tin sau nu ascund arme.Pe vremea Imperiului Roman, ascunderea unui pumnal in maneca era atat de frecventa incat romanii au dezvoltat salutul prin apucarea antebratului.
Forma moderna a acestui ritual antic de salut,interpunerea si strangerea palmelor,initial a fost folosita in secolul al XIX - lea pentru a marca incheierea tranzactiilor comerciale intre oameni cu acelasi statut.A devenit larg raspandit numai in ultima suta de ani si a ramas pana de curand o trasatura specifica barbatilor.In cele mai multe tari vestice, acest gen se practica atat ca salut initial , cat si la plecare , in toate intalnirile de afaceri si din ce in ce mai mult la petreceri si evenimente sociale , fiind folosit atat de femei , cat si de barbati.
"Strangerea de mana s-a format
ca modalitate de cimentare a unei
intelegeri comerciale intre doi barbati."
Azi , strangerea de mana moderna poate fi observata pretutindeni,chiar si in tari ca Japonia,unde aplecarea este salutul traditional,sau Thailanda , unde gestul dominant este asemanator cu cel folosit la rugaciune, numai wai.In cele mai multe tari,o strangere de mana se compune din cinci-sapte scuturari,dar sunt si locuri , de exemplu Germania , unde doar din doua-trei ,dar dupa aceea un timp - de regula , cat ar dura doua scuturari - nu-si elibereaza mainile.Cei mai inflacarati sunt francezii : ei dau mana atat la intalnire, cat si la despartire si zilnic petrec timp indelungat cu strangerile de maini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu